GHID: Cum funcționează minarea Bitcoin?

Ce face exact un miner

Un miner este un computer specializat care colectează tranzacțiile în așteptare, le grupează într-un bloc și caută un număr (nonce-ul) care, combinat cu conținutul blocului, produce o amprentă criptografică sub un obiectiv foarte exigent.

Nu există scurtături: singura modalitate de a găsi acel număr este să încerci trilioane de combinații pe secundă. Este ca și cum ai arunca zaruri gigantice până obții o anumită combinație. Când un miner reușește, difuzează blocul, iar restul rețelei verifică în milisecunde dacă soluția este corectă. Găsirea ei costă enorm; verificarea este instantanee.

Minerul câștigător primește două venituri: recompensa pentru bloc, formată din bitcoin noi, și comisioanele plătite de tranzacțiile incluse în acel bloc.

Dificultatea și ritmul de zece minute

Bitcoin ajustează dificultatea problemei la fiecare 2.016 blocuri, aproximativ la fiecare două săptămâni. Dacă intră mai mulți mineri și blocurile sunt generate prea repede, dificultatea crește. Dacă echipamentele sunt oprite, scade. Obiectivul este menținerea unui bloc la fiecare zece minute în medie, indiferent de situație.

Această ajustare automată este una dintre cele mai elegante piese ale designului Bitcoin: face ca emisiunea de noi monede să fie predictibilă pentru decenii, indiferent de câtă putere de calcul este conectată.

Halving-ul și limita de 21 de milioane

La fiecare 210.000 de blocuri, aproximativ la fiecare patru ani, recompensa pentru bloc se reduce la jumătate. A început cu 50 de bitcoin în 2009, a trecut la 25, apoi la 12,5, apoi la 6,25 și în 2024 a scăzut la 3,125. Acest mecanism, numit halving, va face ca niciodată să nu existe mai mult de 21 de milioane de bitcoin.

Pe măsură ce recompensa se reduce, comisioanele tranzacțiilor capătă o pondere mai mare în veniturile minerilor. Pe termen lung, securitatea rețelei va depinde în mare parte de acestea.

Energie, hardware și profitabilitate

Mineritul profesional se realizează cu echipamente ASIC, concepute exclusiv pentru a calcula hash-uri. Un computer normal sau o placă grafică nu au nicio șansă să concureze: diferența de eficiență este de mai multe ordine de mărime.

Costul principal este electricitatea. De aceea, fermele mari sunt instalate acolo unde energia este ieftină și în exces: hidroelectrică în Scandinavia și Canada, geotermală în Islanda, gaze asociate care altfel ar fi arse, sau parcuri solare cu surplusuri. Din ce în ce mai mulți operatori participă la programe de răspuns la cerere, oprind echipamentele atunci când rețeaua electrică este sub tensiune.

Merită să minezi acasă? Cu excepția cazului în care ai electricitate foarte ieftină și știi să gestionezi zgomotul și căldura, aproape niciodată. Pentru majoritatea oamenilor, cumpărarea directă de bitcoin este mai eficientă și mult mai simplă decât încercarea de a-l produce.

Minerit în cloud, pool-uri și la ce să te uiți înainte de a participa

Când cineva decide să participe la minerit fără a înființa o fermă, apar două căi: să se alăture unui pool cu propriile echipamente sau să contracteze mineritul în cloud. Un pool este o grupare de mineri care își unesc puterea de calcul și distribuie recompensele proporțional cu munca depusă. Mineritul singur cu o singură echipă este astăzi aproape o loterie: ai putea petrece ani fără să găsești un bloc. Într-un pool, în schimb, veniturile sunt mici, dar constante. Înainte de a alege unul, este indicat să te uiți la comisionul perceput, metoda de distribuție, mărimea retragerii minime și ce procent din rețea controlează, deoarece o concentrare excesivă în câteva pool-uri slăbește descentralizarea care dă valoare rețelei.

Mineritul în cloud este un teren mult mai alunecos. Promisiunea este simplă: plătești pentru o putere de calcul pe care altcineva o operează pentru tine și primești o parte din recompense. Problema este că abundă contractele cu cifre nerealiste, comisioane de întreținere care mănâncă veniturile și companii care nu au demonstrat niciodată că au un singur echipament funcțional. Chiar și așa, dacă te interesează, cere transparență cu privire la locația centrelor de date, modelul hardware utilizat, prețul electricității aplicat și posibilitatea de a rezilia contractul. Un contract care garantează o rentabilitate fixă este, prin definiție, un semnal de alarmă: veniturile din minerit depind de prețul bitcoin și de dificultatea rețelei, iar niciuna dintre variabile nu poate fi promisă.

Pentru a calcula dacă o operațiune are sens, sunt necesare patru date: consumul de energie electrică al echipamentului în wați, prețul pe care îl plătești pe kilowatt-oră, puterea de calcul a echipamentului și recompensa medie actuală pe unitate de putere. Cu acestea se obține costul de producere a unui bitcoin. Dacă acest cost este peste prețul pieței, pierzi bani în fiecare zi în care echipamentul rămâne pornit. La acest calcul trebuie adăugată amortizarea hardware-ului, care îmbătrânește rapid, și cheltuielile care sunt adesea uitate: ventilație, izolare fonică, întreținere și spațiul fizic.

În cele din urmă, există dimensiunea ecologică, care generează destul de multe dezbateri. Consumul de energie al rețelei este ridicat, dar o parte tot mai mare provine din surplusuri regenerabile sau din gaze care ar fi arse oricum. Minerii sunt consumatori flexibili: se pot opri în câteva secunde atunci când rețeaua electrică are nevoie, ceva ce puține industrii pot oferi. Pentru majoritatea cititorilor, totuși, concluzia practică rămâne aceeași: cumpărarea periodică de bitcoin pe o platformă reglementată este mai simplă, mai ieftină și mult mai puțin riscantă decât încercarea de a-l produce.